CÍRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus]. substantiv masculincirus
CÍRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir) substantiv masculincirus
círus s. m. substantiv masculincirus
CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10 000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus. substantiv masculincirus
CÍRUS s. m. Tip de nori izolați, albi, strălucitori, care se găsesc la mare înălțime și sînt formați din ace de gheață. substantiv masculincirus
Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cambize, detronă pe moșu-său Astiage, regele Mezilor, fundă și mări prin cuceririle sale imensul imperiu al Perșilor (620-529). temporarciru
cirus substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Cirus | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |