cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile. temporarcîrcălesc
circăli | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)circăli | circălire | circălit | circălind | singular | plural | ||
circălind | circăliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | circălesc | (să)circălesc | circăleam | circălii | circălisem | |
a II-a (tu) | circălești | (să)circălești | circăleai | circăliși | circăliseși | ||
a III-a (el, ea) | circălește | (să)circăleai | circălea | circăli | circălise | ||
plural | I (noi) | circălim | (să)circălim | circăleam | circălirăm | circăliserăm | |
a II-a (voi) | circăliți | (să)circăliți | circăleați | circălirăți | circăliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | circălesc | (să)circălească | circăleau | circăliră | circăliseră |