CIRCUMSPÉCȚIE s.f. Chibzuială, precauție, prudență. [Gen. -iei, var. circumspecțiune s.f. / < lat. circumspectio, cf. fr. circonspection]. substantiv feminincircumspecție
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio) substantiv feminincircumspecție
circumspécție (-ți-e) s. f., art. circumspécția (-ți-a), g.-d. circumspécții, art. circumspécției substantiv feminincircumspecție
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection. substantiv feminincircumspecție
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. Calitatea de a fi circumspect; prudență, precauție, chibzuire în acțiuni. – Pronunțat: -ți-e. substantiv feminincircumspecție
circumspecți(un)e f. calitatea persoanei circumspecte. substantiv feminincircumspecțiune
circumspecție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | circumspecție | circumspecția |
plural | circumspecții | circumspecțiile | |
genitiv-dativ | singular | circumspecții | circumspecției |
plural | circumspecții | circumspecțiilor |