cioropină cioropine s. f. (peior.) țigan substantiv feminincioropină
cĭoropínă f., pl. e (d. cĭoară cu sufixu din harapină). Fam. Iron. Țigan, Țigancă. – Maĭ rar cĭorovină. substantiv feminincĭoropină
cioropínă (pop.) s. f., g.-d. art. cioropínei; pl. cioropíne substantiv feminincioropină
cioropină f. fam. porecla țiganului: iară cioropină sta în capul mesei ISP. [Compromis din sinonimele cioară și arapină]. substantiv feminincioropină
CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.) Țigan. – Cf. cioroi. substantiv feminincioropină
cioropină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cioropină | cioropina |
plural | cioropine | cioropinele | |
genitiv-dativ | singular | cioropine | cioropinei |
plural | cioropine | cioropinelor |