ciondăní (-nésc, ít), vb. – 1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă). verb tranzitivciondăni
ciondăni, ciondănesc v. r. a se certa cu cineva pentru probleme minore, fără a-și spune cuvinte grele verb tranzitivciondăni
ciondănì v, Mold. a (se) certa pentru nimicuri: ce tot mă ciondănește de geaba? AL. [V. cioandă]. verb tranzitivciondănì
ciondăní (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciondănésc, imperf. 3 sg. ciondăneá; conj. prez. 3 să ciondăneáscă verb tranzitivciondăni
CIONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. schănden. verb tranzitivciondăni
CIONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. Refl. reciproc. A se certa (pentru nimicuri, fără a-și spune vorbe grele), a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. În fața judecătorului se dondănesc, zbiară, se amenință. STANCU, D. 258. Moșnegii s-au dondănit cît s-au mai dondănit și, cît erau ei de îngrijiți, despre ziuă au adormit. CREANGĂ, P. 85. ♦ T r a n z. A certa (pe cineva) repetat sau insistent; a mustra, a ocărî. Ce mă tot dondănește degeaba?... Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului!... doar nu-s par, să șed înfiptă. ALECSANDRI, T. 188. verb tranzitivciondăni
cĭondănésc (mă) v. refl. (var. din bondănesc. Cp. cu ung. csángatni, a trage clopotele, csöngeni-böngeni, a clămpăni, și civódni, a se certa). Trans. Mold. Mă cert, mă sfădesc cu glas tare: aŭ să se dea pe brazdă orĭ-cît s´ar maĭ cĭondăni (Rebr. 257). – Și cĭondr-, ĭar în Bas. cĭold-. În vest și cĭondăĭesc. V. cĭorovăĭesc și împilduĭesc. verb tranzitivcĭondănesc
ciondăni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ciondăni | ciondănire | ciondănit | ciondănind | singular | plural | ||
ciondănind | ciondăniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ciondănesc | (să)ciondănesc | ciondăneam | ciondănii | ciondănisem | |
a II-a (tu) | ciondănești | (să)ciondănești | ciondăneai | ciondăniși | ciondăniseși | ||
a III-a (el, ea) | ciondănește | (să)ciondăneai | ciondănea | ciondăni | ciondănise | ||
plural | I (noi) | ciondănim | (să)ciondănim | ciondăneam | ciondănirăm | ciondăniserăm | |
a II-a (voi) | ciondăniți | (să)ciondăniți | ciondăneați | ciondănirăți | ciondăniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ciondănesc | (să)ciondănească | ciondăneau | ciondăniră | ciondăniseră |