CIOCOFLEÁNDURĂ, ciocoflenduri, s. f. (Peior. și ir.) Ciocoi1. [Pl. și: ciocoflendure] – Ciocoi1 + fleandură. substantiv femininciocofleandură
ciocofleándură (-co-flean-) s. f., g.-d. art. ciocofléndurii; pl. ciocoflénduri substantiv femininciocofleandură
ciocofleandură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ciocofleandură | ciocofleandura |
plural | ciocoflendure | ciocoflendurile | |
genitiv-dativ | singular | ciocoflenduri | ciocoflendurei |
plural | ciocoflendure | ciocoflendurelor |