ciocnitură definitie

ciocnitúră s. f., g.-d. art. ciocnitúrii; pl. ciocnitúri substantiv feminin ciocnitură

CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură. substantiv feminin ciocnitură

CIOCNITÚRĂ, ciocnituri s. f. Ciocnire (1). Se auzeau ciocnituri de pahare. substantiv feminin ciocnitură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ciocnitură

ciocnitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocnitu ciocnitura
plural ciocnituri ciocniturile
genitiv-dativ singular ciocnituri ciocniturii
plural ciocnituri ciocniturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z