ciocmănire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeciocmănire
- Vezi aici mai multe rimeciocmănire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucio
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
ciocmăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 să ciocmăneáscă verb tranzitivciocmăni
ciocmănì v. 1. a certa într’una, a bate capul: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană ISP.; 2. fam. a discuta cu sgomot și cu vorbe atingătoare. [Dintrún primitiv ciocman, augmentativ din cioc: imagine luată dela păsările ciocănitoare]. verb tranzitivciocmănì
CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni. verb tranzitivciocmăni
cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc. verb tranzitivcĭocmănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiciocmănire
| ciocmănire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ciocmănire | ciocmănirea |
| plural | ciocmăniri | ciocmănirile | |
| genitiv-dativ | singular | ciocmăniri | ciocmănirii |
| plural | ciocmăniri | ciocmănirilor | |