ciocmăgì v. a certa maltratând: când îi ciocmăgea, când îi cicălea ISP. [Compromis din cioc și ciomăgi (v. ciocmăni]. temporarciocmăgì
cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc. temporarcĭocmănesc