CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter]. verb tranzitivcimenta
CIMENTÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter) verb tranzitivcimenta
!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementeáză/cimenteáză verb tranzitivcementa
cimentá1 (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimenteáză verb tranzitivcimenta
cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția. verb tranzitivcimentà
CIMENTÁ2 vb. I v. cementa. verb tranzitivcimenta
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter. verb tranzitivcementa
CIMENTÁ1, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter. verb tranzitivcimenta
CIMENTÁ, cimentez, vb. I. T r a n z. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîn-tînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. F i g. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicând cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărârea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953,nr.3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645. verb tranzitivcimenta
*cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea. verb tranzitivcimentez
cimenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cimenta | cimentare | cimentat | cimentând | singular | plural | ||
cimentând | cimentați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cimentez | (să)cimentez | cimentam | cimentai | cimentasem | |
a II-a (tu) | cimentezi | (să)cimentezi | cimentai | cimentași | cimentaseși | ||
a III-a (el, ea) | cimentează | (să)cimentai | cimenta | cimentă | cimentase | ||
plural | I (noi) | cimentăm | (să)cimentăm | cimentam | cimentarăm | cimentaserăm | |
a II-a (voi) | cimentați | (să)cimentați | cimentați | cimentarăți | cimentaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cimentează | (să)cimenteze | cimentau | cimentară | cimentaseră |