CIANOZÁT, -Ă adj. Atins de cianoză. [< cianoza]. adjectivcianozat
CIANOZÁT, -Ă, cianozați, -te, adj. Care a devenit de culoare albastră-vineție; p. ext. cianotic. [Pr.: ci-a-] – V. cianoza. adjectivcianozat
CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser]. verb tranzitivcianoza
CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser) verb tranzitivcianoza
cianozá (a ~) (ci-a-) vb., ind. prez. 3 cianozeáză verb tranzitivcianoza
CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser. verb tranzitivcianoza
cianozat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cianozat | cianozatul | cianozată | cianozata |
plural | cianozați | cianozații | cianozate | cianozatele | |
genitiv-dativ | singular | cianozat | cianozatului | cianozate | cianozatei |
plural | cianozați | cianozaților | cianozate | cianozatelor |