CHIȘNÍRE, chișniri, s. f. v. CHIȘNI. – [DLRM] substantiv femininchișnire
CHIȘNÍ, chișnesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A scînci. Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă. De data aceasta de abia chișnea. GALACTION, O. I 64. verbchișni
chișnire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chișnire | chișnirea |
plural | chișniri | chișnirile | |
genitiv-dativ | singular | chișniri | chișnirii |
plural | chișniri | chișnirilor |