CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean. substantiv masculinchiproviceni
chiproviceni substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiproviceni | chiprovicenii |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | chiproviceni | chiprovicenilor |
plural | — | — |