CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. substantiv neutruchimiraș
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. substantiv neutruchimiraș
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui c h i m i r. Ține chimirașul ăsta. Cînd vei fi încins cu el, ce vei voi te faci. ISPIRESCU, L. 315. Chimiraș Cu gălbenași. TEODORESCU, P. P. 440. substantiv neutruchimiraș
chimiraș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chimiraș | chimirașul |
plural | chimirașe | chimirașele | |
genitiv-dativ | singular | chimiraș | chimirașului |
plural | chimirașe | chimirașelor |