chepeneag definitie

căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége substantiv neutrucăpeneag

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg. substantiv neutrucăpeneag

chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină. substantiv neutruchepeneag

chepeneág, s.n. – v. căpeneag. substantiv neutruchepeneag

chepeneág v. căpeneág substantiv neutruchepeneag

chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemnnea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)]. substantiv neutruchepeneag

CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. substantiv neutruchepeneag