cheltuială definitie

CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult. A intra la cheltuială = a fi obligat să cheltuiești mult. A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate, a chelfăni pe cineva. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (În expr.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipă, irosire de energie, de timp etc. substantiv feminin cheltuială

cheltuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cheltui. Cheltuĭelĭ mărunte, p. lucrurĭ micĭ. Cheltuĭelĭ neprevăzute, eventuale. Cheltuĭală de timp, de puterĭ, perdere [!], întrebuințare a timpuluĭ, a puterilor. Vechĭ. Haĭnă cu cheltuĭelĭ de mătase, cu adausurĭ de mătase, căptușeală, găitane ș. a. A da cuĭva de cheltuĭală, a-ĭ da banĭ de cheltuit și (fig.) a-l bate. A face cheltuĭelĭ, a cheltui. A-țĭ scoate (stoarce, distoarce saŭ întoarce) cheltuĭelile, a recîștiga ce a-ĭ [!] cheltuĭt. substantiv feminin cheltuĭală

cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli substantiv feminin cheltuială

cheltueală f. 1. bani întrebuințați: cheltueli zadarnice; 2. fig. întrebuințare: cheltueală de timp, de puteri; 3. iau bătaie: ți-oiu da eu de cheltueală; pl. garnituri (la haine): dulamă cu cheltueli grele de mătase. substantiv feminin cheltueală

CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. substantiv feminin cheltuială

CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a chel­tui; consum, întrebuințare de bani; (concretizat) bani cheltuiți, sumă de bani întrebuințată pentru a cumpăra sau pentru a plăti ceva. Am avut cheltuieli mari luna aceasta.Consiliul de conducere poate face cheltuieli numai în cadrul prevederilor bugetare. STAT. GOSP. AGR. 29. Banii toți care dumneata ai fost atîta de bun de a-mi dă i-am dat pentru cheltuiala tipăririi istoriei. KOGĂLNICEANU, s. 103. ◊ E x p r. Cu (sau pe) chel­tuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Ne-a așezat bunicul in gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, A. 25. Guvernul a ordinat să se imprime operele lui [Pușkin] cu cheltuiala statului. NEGRUZZI, S. I 336. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. Tată... dă-mi acum bani de chel­tuială și haine de premeneală, că plec. POPESCU, B. II 12 Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 185. (Familiar) A da cuiva (bani) de cheltuială = a chelfăni, a bate. Ei, las’ că ți-oi da eu ție de cheltuială, măi crestatule și pintenatule! CREANGĂ, P. 65. A se pune pe (sau a intra în) cheltuială = a cheltui mai mult ca de obicei. A băga (pe cineva) în (sau la) cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (Numai în e x p r.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărîri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Irosire, risipă. Se vedeau perechi învîrtindu-se tot timpul în loc, cu o cheltuială de grații și cu o expresie de mulțumire ce te făcea să zîmbești. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. substantiv feminin cheltuială

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cheltuială

cheltuială   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cheltuia cheltuiala
plural cheltuieli cheltuielile
genitiv-dativ singular cheltuieli cheltuielii
plural cheltuieli cheltuielilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z