CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Fam.) Chefuleț. – Din chef + suf. -(u)șor. substantiv neutruchefușor
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. substantiv neutruchefușor
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Familiar) Chefuleț. Tot să bei să veselești, Chefusorul să-mplinești. SEVASTOS, N. 296. substantiv neutruchefușor
chefușor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chefușor | chefușorul |
plural | chefușoare | chefușoarele | |
genitiv-dativ | singular | chefușor | chefușorului |
plural | chefușoare | chefușoarelor |