cétnic s. m., pl. cétnici substantiv masculincetnic
CÉTNIC, cetnici, s. m. 1. Participant la lupta de partizani a popoarelor slave din Peninsula Balcanică în sec. XIX împotriva otomanilor. 2. Membru al unor organizații naționaliste din fosta Iugoslavie, care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au luptat alături de germani împotriva forțelor de eliberare națională. – Din sb. četnici. substantiv masculincetnic
cetnic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cetnic | cetnicul |
plural | cetnici | cetnicii | |
genitiv-dativ | singular | cetnic | cetnicului |
plural | cetnici | cetnicilor |