CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere de mărime considerabilă, care au forma unui pește și trăiesc în mare; (și la sg.) animal mamifer care face parte din acest ordin. Balena este un cetaceu. – Fr. cétacé. substantiv neutrucetaceu
*cetacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (lat. cetáceus, d. cetus, vgr. kêtos, chit). Zool. Care e din familia balenelor, cașaloților și delfinilor: animal cetaceŭ. N. Pl. Familia balenelor ș. a. V. mamifer. substantiv neutrucetaceŭ
cetacéu (animal) s. n., art. cetacéul; pl. cetacée substantiv neutrucetaceu
cetaceu n. se zice de mamiferele marine care seamănă chitului sau balenei. substantiv neutrucetaceu
CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé. substantiv neutrucetaceu
CETACÉU, cetacee, s. n. Mamifer de mărime considerabilă (puțind ajunge pînă la 30 m lungime), care are forma unui pește și trăiește în mare. ♦ (La pl.) Ordinul din care fac parte aceste animale. Balena și delfinul fac parte din ordinul cetaceelor. substantiv neutrucetaceu
cetaceu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cetaceu | cetaceul |
plural | cetacee | cetaceele | |
genitiv-dativ | singular | cetaceu | cetaceului |
plural | cetacee | cetaceelor |