CEREBRALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter cerebral. [< cerebral + -iza]. verb tranzitivcerebraliza
cerebraliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cerebraliza | cerebralizare | cerebralizat | cerebralizând | singular | plural | ||
cerebralizând | cerebralizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cerebralizez | (să)cerebralizez | cerebralizam | cerebralizai | cerebralizasem | |
a II-a (tu) | cerebralizezi | (să)cerebralizezi | cerebralizai | cerebralizași | cerebralizaseși | ||
a III-a (el, ea) | cerebralizează | (să)cerebralizai | cerebraliza | cerebraliză | cerebralizase | ||
plural | I (noi) | cerebralizăm | (să)cerebralizăm | cerebralizam | cerebralizarăm | cerebralizaserăm | |
a II-a (voi) | cerebralizați | (să)cerebralizați | cerebralizați | cerebralizarăți | cerebralizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cerebralizează | (să)cerebralizeze | cerebralizau | cerebralizară | cerebralizaseră |