cenușăreasă, cenușărese s. f. (intl.) hoț care în timpul unei spargeri stă la pândă pentru a preveni apariția inopinată a polițiștilor. substantiv feminincenușăreasă
CENUȘĂREÁSĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie. – Din cenușar + suf. -easă. substantiv feminincenușăreasă
cenușăreásă f., pl. ese. O fată din poveste, proastă, răŭ îmbrăcată, plină de cenușă și disprețuită, dar care maĭ pe urmă s´a arătat deșteaptă, frumoasă și curată. Fig. Fată saŭ femeĭe murdară. substantiv feminincenușăreasă
cenușăreásă s. f., g.-d. art. cenușărései; pl. cenușărése substantiv feminincenușăreasă
Cenușăreasă f. 1. eroină din basme care ascunde sub o înfățișare respingătoare și neroadă, cele mai înalte însușiri ale inimii și ale minții; 2. fig. femeie murdară și proastă. substantiv feminincenușăreasă
CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă. substantiv feminincenușăreasă
CENUȘĂREÁSĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată oropsită de mama vitregă, pusă la muncile cele mai grele și ținută pe vatra cu cenușă; fig. fată persecutată în familie. substantiv feminincenușăreasă
Cenușăreása (personaj) s. propriu f., g.-d. Cenușărései temporarcenușăreasa
cenușăreasă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cenușăreasă | cenușăreasa |
plural | cenușărese | cenușăresele | |
genitiv-dativ | singular | cenușărese | cenușăresei |
plural | cenușărese | cenușăreselor |