CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger]. adjectivcentrifuga
CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger]. verb tranzitivcentrifuga
CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger) verb tranzitivcentrifuga
centrifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 centrifugheáză verb tranzitivcentrifuga
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger. verb tranzitivcentrifuga
centrifugat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | centrifugat | centrifugatul | centrifugată | centrifugata |
plural | centrifugați | centrifugații | centrifugate | centrifugatele | |
genitiv-dativ | singular | centrifugat | centrifugatului | centrifugate | centrifugatei |
plural | centrifugați | centrifugaților | centrifugate | centrifugatelor |