CENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) 1. Dezvoltare a unui individ de tip particular care nu repetă filogenia speciei sale. 2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun. [< fr. cénogenèse, cf. gr. koinos – comun, genesis – naștere]. substantiv feminincenogeneză
CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr. cénogenèse) substantiv feminincenogeneză
CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. – Din fr. cénogenèse. substantiv feminincenogeneză
cenogeneză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cenogeneză | cenogeneza |
plural | cenogeneze | cenogenezele | |
genitiv-dativ | singular | cenogeneze | cenogenezei |
plural | cenogeneze | cenogenezelor |