celibat definitie

credit rapid online ifn

CELIBÁT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus]. substantiv neutrucelibat

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus) substantiv neutrucelibat

credit rapid online ifn

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus). substantiv neutrucelibat

*celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie. substantiv neutrucelibat

celibát s. n. substantiv neutrucelibat

celibat n. starea celui neînsurat: celibatul preoților catolici deveni obligatoriu dela 1074. substantiv neutrucelibat

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus. substantiv neutrucelibat

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, stare a unei persoane necăsătorite. substantiv neutrucelibat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicelibat

celibat  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular celibat celibatul
plural celibaturi celibaturile
genitiv-dativ singular celibat celibatului
plural celibaturi celibaturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z