cebáre (cebắri), s. f. – Plantă (Poterium sanguisorba). – Var. ciabare. Mag. csabair (Cihac, II, 490). Totuși, Bogrea, Dacor., IV, 894, indică posibilitatea de a fi vorba de o traducere artificială a numelui științific Poterium în lat. ciboria. substantiv feminincebare
cebáre f., pl. ărĭ (ung. csába-ir, id.). Trans. Rar. O buruĭană rozacee (poterium sanguisorba). substantiv feminincebare
cebare f. plantă aromatică ce se întrebuințează în unele locuri ca condiment (Poterium sanguisorba). [Ung CSABA IR]. substantiv feminincebare
CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (Sanguisorba minor). [Var.: ceabáre s. f.] – Cf. magh. csabaire. substantiv feminincebare
cebare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cebare | cebarea |
plural | cebări | cebările | |
genitiv-dativ | singular | cebări | cebării |
plural | cebări | cebărilor |