cavitație definitie

CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. substantiv feminincavitație

CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation) substantiv feminincavitație

CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomenul de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. – Fr. cavitation. substantiv feminincavitație

cavitáție (-ți-e) s. f., art. cavitáția (-ți-a), g.-d. art. cavitáției; pl. cavitáții, art. cavitáțiile (-ți-i-) substantiv feminincavitație

CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation. substantiv feminincavitație