cataramă definitie

catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia). substantiv feminincataramă

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat din metal, os etc., cu care se strânge sau se încheie o cingătoare. ◊ Loc. adj. și loc. adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim. – Sas (neatestat) kattenramen (germ. kattenriemen „curea cu lanț”). substantiv feminincataramă

catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme substantiv feminincataramă

catarámă f., pl. e și cătărămĭ (turc. kantarma și kantyrmu, frîŭ. Cp. cu mahramă, pastramă, pataramă, cacealma și șandrama). O verigă rectangulară de care e fixat un cuĭ și care se coase la capătu uneĭ curele perforate care se trece pin [!] această verigă și servește la încins ceva. La cataramă, la toartă, cu intensitate: beție, prietenie la cataramă. substantiv feminincataramă

cataramă f. 1. încheietoare de metal; 2. cataramă cu curea de încins; fig. la cataramă, intim: prietini la cataramă. [Origină necunoscută]. substantiv feminincataramă

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec. substantiv feminincataramă

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat de metal, de os etc., cu care se strînge sau se încheie o cingătoare. V. pafta. Ți-a dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. NEGRUZZI, S. III 342. Să ne dați... cîlți de după blidar, Să facem popii brăcinar; O țîră de aramă, Să-i facem și cataramă. TEODORESCU, P. P. 180 ◊ Loc. adj. și adv. (Familiar) La cataramă = zdravăn, strașnic. Beție la cataramă. ▭ Toată ziua s-a făcut miliție la cataramă, în strigătele mari ale gradaților. SADOVEANU, O. VI 183. Combăteam la cataramă. VLAHUȚĂ, O. A. III ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim, nedespărțit. – Pl. și: cătărămi (CAMILAR, T. 71), catarămi (GALACTION, O. I 283). substantiv feminincataramă

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți. substantiv femininprietenilacataramă

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva). substantiv femininafiprietenlacataramă