cartotecă definitie

CARTOTÉCĂ s.f. Totalitatea fișelor care cuprind date cu privire la evidența personalului sau a materialelor dintr-o întreprindere, dintr-o instituție. ♦ Cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. V. fișier. [Cf. germ. Kartothek, cf. fr. cartothèque]. substantiv feminincartotecă

CARTOTÉCĂ s. f. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție. ◊ cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. (< fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka) substantiv feminincartotecă

CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzând date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o instituție. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Germ. Kartothek (< gr.). substantiv feminincartotecă

cartotécă s. f., g.-d. art. cartotécii; pl. cartotéci substantiv feminincartotecă

CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență (privitoare la materialele sau la personalul dintr-o instituție), clasificate după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka. substantiv feminincartotecă

CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o instituție; fișier 2. Cutie sau dulap m care se păstrează fișe, clasate după anumite norme, ca să fie găsite ușor; fișier (2). Fișele de evidență se pun în cartotecă. substantiv feminincartotecă