caroten definitie
- Vezi aici mai multe rimecaroten
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuten
CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov]. substantiv neutrucaroten
CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin) substantiv neutrucaroten
carotén s. n. substantiv neutrucaroten
CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). [Var.: carotínă s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin. substantiv neutrucaroten
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicaroten
| caroten substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | caroten | carotenul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | caroten | carotenului |
| plural | — | — | |