CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare]. substantiv feminincariochineză
CARIOCHINÉZĂ s. f. mitoză. (< fr. caryocinèse) substantiv feminincariochineză
cariochinéză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. cariochinézei substantiv feminincariochineză
CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [Pr.: -ri-o-. – Var.: cariocinéză s. f.] – Din fr. kariokinèse. substantiv feminincariochineză
cariochineză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cariochineză | cariochineza |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cariochineze | cariochinezei |
plural | — | — |