carburare definitie
- Vezi aici mai multe rimecarburare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CARBURÁRE s.f. Acțiunea de a carbura. [< carbura]. substantiv feminincarburare
CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura. substantiv feminincarburare
carburáre s. f., g.-d. art. carburắrii; pl. carburắri substantiv feminincarburare
CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura și rezultatul ei. – V. carbura. substantiv feminincarburare
CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a c a r b u r a. Fierul este supus carburării. substantiv feminincarburare
CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer]. verb tranzitivcarbura
CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer) verb tranzitivcarbura
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură. verb tranzitivcarbura
carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză verb tranzitivcarbura
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură. verb tranzitivcarbura
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp rezultat din combinarea carbonului cu un metal. Carbură de fier. verb tranzitivcarbură
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. verb tranzitivcarbura
*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu. verb tranzitivcarburez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicarburare
| carburare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | carburare | carburarea |
| plural | carburări | carburările | |
| genitiv-dativ | singular | carburări | carburării |
| plural | carburări | carburărilor | |