CARBOÍD, carboide, s. f. (Chim.) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboïdes. substantiv neutrucarboid
CARBOÍDE s.n.pl. Compuși organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. [Pron. -bo-i-, sg. carboid. / < fr. carboïdes]. substantiv neutrucarboide
CARBOÍDE s. f. pl. compuși organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. (< fr. carboïdes) substantiv neutrucarboide
carboid substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | carboid | carboidul |
plural | carboide | carboidele | |
genitiv-dativ | singular | carboid | carboidului |
plural | carboide | carboidelor |