CAPOTÁJ s.n. Răsturnare, dare peste cap (a unui automobil, a unui avion etc.); capotare. [Pl. -je. / cf. fr. capotage]. substantiv neutrucapotaj
CAPOTÁJ s. n. capotare. (< fr. capotage) substantiv neutrucapotaj
capotáj s. n., pl. capotáje substantiv neutrucapotaj
CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. – Din fr. capotage. substantiv neutrucapotaj
capotaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | capotaj | capotajul |
plural | capotaje | capotajele | |
genitiv-dativ | singular | capotaj | capotajului |
plural | capotaje | capotajelor |