capitație definitie

CAPITÁȚIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap]. substantiv feminincapitație

CAPITÁȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio) substantiv feminincapitație

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orânduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. – Fr. capitation (lat. lit. capitatio, -onis). substantiv feminincapitație

capitáție (-ți-e) s. f., art. capitáția (-ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (-ți-i-) substantiv feminincapitație

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil. – Din fr. capitation, lat. capitatio. substantiv feminincapitație

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orînduirea feudală) Impozit, bir pe care îl plătea cineva pentru persoana sa; dare pe cap. Să plătesc eu capitație?... Eu, boier velit?... Eu, Sandu Napoilă? ALECSANDRI, T. I 237. – Pronunțat: -ți-e. substantiv feminincapitație

*capitațiúne f. (lat. capitátio. -ónis, d. caput, cap). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. – Și -áție. substantiv feminincapitațiune

capitați(un)e f. odinioară, impozit sau taxă pe cap, înlocuită azi cu contribuțiunea mobiliară și personală. substantiv feminincapitațiune