cantonare definitie

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr. cantonner) verbcantona

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner]. verbcantona

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare în trecere) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Fr. cantonner. verbcantona

cantoná (a ~) vb., ind. prez. 3 cantoneáză verbcantona

cantonà v. 1. a distribui trupe în mai multe sate; 2. fig. a separa în pozițiuni izolate; 3. a se retrage într’un canton spre siguranță, a se izola. verbcantonà

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. și refl. 1. A (se) instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner. verbcantona

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre: trupele în trecere printr-o localitate) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Trupele au cantonat în sat. verbcantona

*cantonéz v. tr. (fr. cantonner; it. accantonare). Așez în cantonamente. V. intr. Mă așez (poposesc) în cantonamente. V. bivuachez, tăbărăsc. verbcantonez