CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață]. substantiv feminincaniție
CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities) substantiv feminincaniție
caníție (-ți-e) s. f., art. caníția (-ți-a), g.-d. caníții, art. caníției substantiv feminincaniție
CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. substantiv feminincaniție
caniție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caniție | caniția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | caniții | caniției |
plural | — | — |