CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – câine, cultura – creștere]. substantiv feminincanicultură
CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture) substantiv feminincanicultură
canicultúră s. f., g.-d. art. canicultúrii substantiv feminincanicultură
CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor în scopul folosirii lor pentru pază, vânătoare, transporturi etc. – Din fr. caniculture. substantiv feminincanicultură
canicultură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | canicultură | canicultura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | caniculturi | caniculturii |
plural | — | — |