campa definitie

CAMPÁ vb. I. intr. (Despre unități militare; despre turiști) A sta o perioadă de timp în corturi pe un câmp, într-o pădure etc. [< fr. camper]. verbcampa

campá (campéz, campát), vb. – A sta un timp în corturi (despre militari, turiști). Fr. camper. – Der. (din fr.) campament, s. n.; campanie, s. f., aceasta din urmă, după Sanzewitsch 198, din rus. kampanija. verbcampa

CAMPÁ vb. I. intr. (despre unități militare sau turiști) a se instala provizoriu în campament. II. refl. (fig.) a se ține într-o atitudine mândră, provocatoare. (< fr. comper) verbcampa

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A poposi pe un câmp, în corturi. – Fr. camper. verbcampa

campá (a ~) vb., ind. prez. 3 campeáză verbcampa

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper. verbcampa

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre uni­tăți militare) A se stabili pe un cîmp, în corturi, pentru un popas mai lung. verbcampa

*campéz v. intr. (fr. camper, d. camp, tabără, care vine d. it. campo, cîmp, tabără). Tăbărăsc, bivuachez. V. tr. Așez în bivuac. verbcampez