CALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a calibra și rezultatul ei; calibraj. [< calibra]. substantiv feminincalibrare
calibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrắrii; pl. calibrắri substantiv feminincalibrare
CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de a calibra; calibraj. – V. calibra. substantiv feminincalibrare
CALIBRÁRE calibrări, s. f.. Acțiunea de a calibra. Atelierul de calibrare de la uzina «Secera și Ciocanul». substantiv feminincalibrare
CALIBRÁ vb. I. tr. 1. A da calibrul necesar, convenabil unor piese de mașini, de arme etc. ♦ A măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. A alege, a sorta după mărime (cereale, fructe etc.). [< fr. calibrer, cf. it. calibrare]. verb tranzitivcalibra
CALIBRÁ vb. tr. 1. a da calibrul necesar unor piese de mașini, arme etc. ◊ a măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. a sorta după mărime (semințe, fructe etc.). (< fr. calibrer) verb tranzitivcalibra
calibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 calibreáză verb tranzitivcalibra
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de mașini de aceleași dimensiuni. 2. A sorta după mărime grâne, fructe etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Fr. calibrer. verb tranzitivcalibra
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic un obiect, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime sau masă, semințe, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer. verb tranzitivcalibra
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de mașini de aceleași dimensiuni. 2. (Agric.) A sorta, a alege (grîne, fructe etc.) după mărime. A calibra orzul. verb tranzitivcalibra
calibrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | calibrare | calibrarea |
plural | calibrări | calibrările | |
genitiv-dativ | singular | calibrări | calibrării |
plural | calibrări | calibrărilor |