CALCINÁT, -Ă, calcinați, -te, adj. Care a fost supus unui proces de calcinare. – V. calcina. adjectivcalcinat
CALCINÁT, -Ă, calcinați, -te, adj. Care a fost supus unui proces de calcinare. – V. calcina. adjectivcalcinat
CALCINÁ vb. I. tr. A supune o substanță la acțiunea unui foc puternic pentru a o usca; (pop.) a prăji. [< fr. calciner]. verb tranzitivcalcina
CALCINÁ vb. tr. a încălzi o substanță la temperaturi înalte, în scopul transformării ei în altă substanță. ◊ a arde, a carboniza. (< fr. calciner, lat. calcinare) verb tranzitivcalcina
CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanță sau un obiect la o temperatură înaltă pentru a îndepărta substanțele volatile, pentru a produce unele reacții sau pentru a distruge unele substanțe. – Fr. calciner. verb tranzitivcalcina
calciná (a ~) vb., ind. prez. 3 calcineáză verb tranzitivcalcina
calcinà v. 1. a preface piatra în var nestins; 2. a usca la o căldură foarte ridicată. verb tranzitivcalcinà
CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc. – Din fr. calciner. verb tranzitivcalcina
CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanță oarecare (minereu, cretă, var, sare etc.) acțiunii unui foc intens, pentru a îndepărta substanțele ușoare (ca apa, acidul carbonic etc.); (popular) a prăji. verb tranzitivcalcina
*calcinéz v. tr. (fr. calciner, d. lat. calx, calce.) Prefac în calce pin [!] foc intens. Usuc la o căldură intensă. verb tranzitivcalcinez
calcinat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | calcinat | calcinatul | calcinată | calcinata |
plural | calcinați | calcinații | calcinate | calcinatele | |
genitiv-dativ | singular | calcinat | calcinatului | calcinate | calcinatei |
plural | calcinați | calcinaților | calcinate | calcinatelor |