CALCIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se calcifica; depunere a sărurilor de calciu în țesuturile vii, provocând întărirea acestora. [Var. calcifiere s.f. / < calcifica]. substantiv feminincalcificare
calcificáre s. f., g.-d. art. calcificắrii; pl. calcificắri substantiv feminincalcificare
CALCIFICÁRE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica. [Var.: calcifiére s. f.] V. calcifica. substantiv feminincalcificare
CALCIFICÁRE, calcificări, s. f. Acțiunea de a s e calcifica; calcifiere. substantiv feminincalcificare
CALCIFICÁ vb. I. refl. 1. (Despre țesuturi, oase etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / după fr. calcification]. verbcalcifica
CALCIFICÁ vb. refl. 1. (despre țesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu; a se calcifia. 2. (despre substanțe) a se îmbogăți în carbonat de calciu. (după fr. calcification) verbcalcifica
calcificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcífică verbcalcifica
CALCIFICÁ, pers. 3 calcífică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. – Din calciu. verbcalcifica
CALCIFICÁ, pers. 3 calcífică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunerea sărurilor de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: (rar) calcifiá vb. I] – După fr. calcifier. verbcalcifica
CALCIFICÁ, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. (Despre țesuturi, oase, tendoane, leziuri pulmonare, artere etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. verbcalcifica
calcificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | calcificare | calcificarea |
plural | calcificări | calcificările | |
genitiv-dativ | singular | calcificări | calcificării |
plural | calcificări | calcificărilor |