CALACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucalacan
calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer [!], verziŭ la coloare [!]. – În Munt. calaĭcan. substantiv neutrucalacan
CALACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucalacan
CALACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucalacan
CĂLACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucălacan
CĂLACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucălacan
CĂLACÁN s. n. v. calaican. substantiv neutrucălacan
CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi. substantiv neutrucalaican
CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi. substantiv neutrucalaican
călăcan n. Mold. V. calaican. temporarcălăcan
calacan substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | calacan | calacanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | calacan | calacanului |
plural | — | — |