caftí (-tésc, -ít), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscută. Cuvînt de argou. Nu știm dacă are vreo legătură cu mr. mi căhtescu „mor (de rîs)”. – Der. cafteală, s. f. (bătaie). Din acest ultim cuvînt ar putea proveni iud. sp. haftoná „bătaie”, dacă nu cumva ambele cuvinte duc la o sursă comună, în acest caz, orientală. verb tranzitivcafti
cafti, caftesc I. v. t. a bate, a lua la bătaie II. v. r. a se bate, a se încăiera verb tranzitivcafti
caftí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caftésc, imperf. 3 sg. cafteá; conj. prez. 3 să cafteáscă verb tranzitivcafti
CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A lovi, a bate. – Din țig. cafti. verb tranzitivcafti
cafti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cafti | caftire | caftit | caftind | singular | plural | ||
caftind | caftiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | caftesc | (să)caftesc | cafteam | caftii | caftisem | |
a II-a (tu) | caftești | (să)caftești | cafteai | caftiși | caftiseși | ||
a III-a (el, ea) | caftește | (să)cafteai | caftea | cafti | caftise | ||
plural | I (noi) | caftim | (să)caftim | cafteam | caftirăm | caftiserăm | |
a II-a (voi) | caftiți | (să)caftiți | cafteați | caftirăți | caftiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | caftesc | (să)caftească | cafteau | caftiră | caftiseră |