CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). substantiv feminincafeluță
cafelúță f., pl. e Fam. Cafea mică (conținutu uneĭ ceștĭ): aș bea o cafeluță. substantiv feminincafeluță
cafelúță s. f., g.-d. art. cafelúței; pl. cafelúțe substantiv feminincafeluță
CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluță. substantiv feminincafeluță
CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). A băut o cafeluță. 2. (În forma de pl. cafeluțe) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albuș); b) plantă ornamentală cu flori mari albe cu pete albastre, dispuse în formă de spic alungit (Lupinus varius). substantiv feminincafeluță
cafeluță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cafeluță | cafeluța |
plural | cafeluțe | cafeluțele | |
genitiv-dativ | singular | cafeluțe | cafeluței |
plural | cafeluțe | cafeluțelor |