www.ReduPedia.ro
Definitie căptuși - ce inseamna căptuși - Dex Online

căptuși definitie

căptuși, căptușesc I v. t. a bate. II v. r. a da de necaz. verb tranzitiv căptuși

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”). verb tranzitiv căptuși

căptușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 să căptușeáscă verb tranzitiv căptuși

căptușì v. l. a acoperi dosul unei materii, cosând altă materie d’alungul ei; 2. a acoperi cu plăci și tăblii spre a face mai tare și mai frumos; 3. fig. și pop. a înșela: m’a căptușit cu câteva mii de lei. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv căptușì

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.). verb tranzitiv căptuși

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase,, a fixa, a prinde o căptușeală la o haină; a dubla haina. Croitorul căptușește paltonul. 2. T r a n z. A acoperi (un obiect) pe dinăuntru sau pe dinafară cu un strat de protecție, de izolare, de înfrumusețare etc. Ferestrele erau căptușite bine cu ro­gojini groase, incit nu se zărea rază de lumină. POPESCU, I 106. ◊ F i g. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. După trenuri căptușite cu infanterie, curgeau cele cu artilerie. CAMILAR, N. II 101. 4. Tranz. (Familiar) A prinde (pe cineva), a în­șfăca, a pune mîna pe... Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, A. 49. Ah! Ce bine-mi pare Că i-am căptușit [pe cei doi pungași] ! ALECSANDRI, T. I 163. ◊ Expr. A căptuși bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aranja, a i-o face bună. Tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. 5. Refl. (Familiar) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! ALEC­SANDRI, T. I 101. verb tranzitiv căptuși

căptușésc v. tr. (d. căptuh). Pun altă stofă orĭ material pe dedesuptu uneĭ haĭne, uneĭ ghete, unuĭ dulap, unuĭ părete [!] ș. a.: a căptuși o haĭnă cu mătase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Înșel, escrochez: a căptuși pe cineva cu cîțĭ-va francĭ. V. astăresc. verb tranzitiv căptușesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului căptuși

căptuși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) căptuși căptușire căptușit căptușind singular plural
căptușind căptușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) căptușesc (să) căptușesc căptușeam căptușii căptușisem
a II-a (tu) căptușești (să) căptușești căptușeai căptușiși căptușiseși
a III-a (el, ea) căptușește (să) căptușeai căptușea căptuși căptușise
plural I (noi) căptușim (să) căptușim căptușeam căptușirăm căptușiserăm
a II-a (voi) căptușiți (să) căptușiți căptușeați căptușirăți căptușiserăți
a III-a (ei, ele) căptușesc (să) căptușească căptușeau căptuși căptușiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z