călimară definitie

călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop. substantiv feminin călimară

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămáră s. f.] – Ngr. kalamári. substantiv feminin călimară

călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e). substantiv feminin călimară

călimáră s. f., g.-d. art. călimắrii; pl. călimắri substantiv feminin călimară

călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI]. substantiv feminin călimări

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári. substantiv feminin călimară

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lu­mina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. – Variante: călămáră (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimár (MACEDONSKI, O. III 79), călămár (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n. substantiv feminin călimară

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului călimară

călimară   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călima călimara
plural călimări călimările
genitiv-dativ singular călimări călimării
plural călimări călimărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z