BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. substantiv femininbășicare
BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s.f] – V. bășica. substantiv femininbășicare
BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Bășicarea pielii în urma unei arsuri. substantiv femininbășicare
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică. verb tranzitivbășica
bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria verb tranzitivbășica
bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă verb tranzitivbășica
bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE]. verb tranzitivbășicà
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică. verb tranzitivbășica
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. T r a n z. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ R e f l. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșicá vb. I. verb tranzitivbășica
bășicare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bășicare | bășicarea |
plural | bășicări | bășicările | |
genitiv-dativ | singular | bășicări | bășicării |
plural | bășicări | bășicărilor |