bătătorit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebătătorit
- Vezi aici mai multe rimebătătorit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubăt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curit
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători. adjectivbătătorit
bătătorít s. n. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a (se) bătători. – V. bătători. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut2, bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători (1). Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier. adjectivbătătorit
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumuseți de verdeață și florile creșteau pe de margine incit atirnau chiar pe locul bătătorit. POPESCU, B. II 19. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc bătătorit. ȘEZ. III 150. 2. (Despre palme sau mîini) Cu pielea îngroșată, cu bătături. Arăta să fie lucrător după îmbrăcăminte... după mîinile negricioase, bătătorite. PAS, L. I 142. Dar de palme bătătorite ce zici? SADOVEANU, O. VII 297. adjectivbătătorit
bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură. verb tranzitivbătătorì
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură. verb tranzitivbătători
bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă verb tranzitivbătători
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură. verb tranzitivbătători
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. T r a n z. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămintul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile. verb tranzitivbătători
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibătătorit
| bătătorit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bătătorit | bătătoritul | bătătorită | bătătorita |
| plural | bătătoriți | bătătoriții | bătătorite | bătătoritele | |
| genitiv-dativ | singular | bătătorit | bătătoritului | bătătorite | bătătoritei |
| plural | bătătoriți | bătătoriților | bătătorite | bătătoritelor | |