băltac definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebăltac
- Vezi aici mai multe rimebăltac
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubăl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutac
BÂLTẤC interj. Bâldâbâc. – Onomatopee. invariabilbâltâc
bîltî́c și hîltî́c, interj. care arată zgomotu bîltîcĭeliĭ (rus. bultyh și boltýlĭ, bîldîbîc. V. bîldîbîc, tîlvîc). invariabilbîltîc
bâltấc (rar) interj. invariabilbâltâc
BÂLTẤC interj. (Rar) Bâldâbâc. – Onomatopee. invariabilbâltâc
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Din baltă + suf. -ac. substantiv neutrubăltac
băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce substantiv neutrubăltac
băltac n. baltă mică: un băltac de sânge ISP. substantiv neutrubăltac
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac. substantiv neutrubăltac
BALTÁC s. n. v. baltag. substantiv neutrubaltac
baltág și (vechĭ) -ác, n. pl. e (turc. baltak, baltag și balta). O armă în formă de secure cu doŭă tăișurĭ (care în Mold. era atributu agăĭ, ca mai tîrziŭ topuzu). Azĭ securice cu coada foarte lungă. Lovitură de securice. – Și baltageác, pl. ece. V. halebardă. substantiv neutrubaltag
BALTÁC s. n. v. baltag. substantiv neutrubaltac
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta. substantiv neutrubaltag
BALTÁC s. n. v. baltag. substantiv neutrubaltac
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibăltac
| băltac | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | băltac | băltacul |
| plural | băltace | băltacele | |
| genitiv-dativ | singular | băltac | băltacului |
| plural | băltace | băltacelor | |