bălegár1 / băligár1 (gândac) s. m., pl. bălegári / băligári substantiv masculinbălegar
BĂLEGÁR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligár s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar. substantiv masculinbălegar
bălegár2 / băligár2 (balegă) s. n. substantiv neutrubălegar
BĂLEGÁR s. n. și m. v. băligar. substantiv neutrubălegar
BĂLEGÁR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligár s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar. substantiv neutrubălegar
BĂLEGÁR s. n. v. băligar2. substantiv neutrubălegar
bălegar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bălegar | bălegarul |
plural | bălegare | bălegarele | |
genitiv-dativ | singular | bălegar | bălegarului |
plural | bălegare | bălegarelor |
bălegar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bălegar | bălegarul |
plural | bălegare | bălegarele | |
genitiv-dativ | singular | bălegar | bălegarului |
plural | bălegare | bălegarelor |